cușer, (cușăr, coșer), adj. – Însușire pe care trebuie s-o aibă mâncarea permisă evreilor, după prescripțiile religioase; curat, nespurcat; pregătit după ritual. ♦ (fig. și fam.) Așa cum trebuie. Cuvântul a rămas în limbajul local cu sensul de „curat, drept, cinstit”, în expr. nu-i lucru cușer. – Cf. ebr. kâscher „curat, ritual” (DER, DEX, MDA).