Definiția cu ID-ul 1366539:
Explicative DEX
CUVÎNTĂTOR I. adj. verb. CUVÎNTA ¶ ¶ C. NECUVÎNTĂTOR 1 Care cuvîntează: cuvîntătoarele oi ale sfintei turme a lui Hs. (PRV.-MB.) ¶ 2 Înzestrat cu graiu, grăitor, vorbitor. II. sm. Cel ce cuvîntează.
CUVÎNTĂTOR I. adj. verb. CUVÎNTA ¶ ¶ C. NECUVÎNTĂTOR 1 Care cuvîntează: cuvîntătoarele oi ale sfintei turme a lui Hs. (PRV.-MB.) ¶ 2 Înzestrat cu graiu, grăitor, vorbitor. II. sm. Cel ce cuvîntează.