Definiția cu ID-ul 46084:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUVÂNTĂREȚ, -EAȚĂ, cuvântăreți, -e, adj. (Rar) Cuvântător (1); care vorbește frumos, meșteșugit. – Cuvânta + suf. -ăreț.
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUVÂNTĂREȚ, -EAȚĂ, cuvântăreți, -e, adj. (Rar) Cuvântător (1); care vorbește frumos, meșteșugit. – Cuvânta + suf. -ăreț.