cuvântăreț, ~eață a [At: DOSOFTEI, V. S. 81/2 / Pl: ~i, ~e / E: cuvânta + -ăreț] 1 a (Iuz) (D. persoane) Cuvântător (2). 2 a Bun orator. 3 a (D. persoane) Care predică frumos. 4 a (D. limbi) în care se poate exprima cu ușurință orice idee. 5 sm Înțelept. 6 sm Orator funebru. 7 sm Predicator.