Definiția cu ID-ul 855186:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată; consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume.