Definiția cu ID-ul 443821:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cusúr (cusúruri), s. n.1. Lipsă, lacună. – 2. Rest, sold. – 3. Rest, bani dați ca rest. – 4. Defect, imperfecțiune, meteahnă. – 5. (Înv.) Greșeală, eroare. – 6. (Înv.) Aluzie. – Mr. cusure, megl. cusur. Tc. kusur (Roesler 597; Șeineanu, II, 150; Cihac, II, 570; Berneker 652; Lokotsch 1268; Ronzevalle 134), cf. ngr. ϰουσούρι, alb., bg., sb. kusur.Der. cusurgiu, adj. (care găsește cusururi); cusurliu, adj. (care critică).