CUSUR A avea cusur = A avea un defect, o meteahnă: Fata era vestită de frumoasă; numai atâta cusur avea și ea, că se uita, uneori, nu totdeauna, cruciș; dar tocmai asta îi plăcea lui cu deosebire. (I. L. CARAGIALE) Acum puțină vreme a venit la mine un tânăr și mi-a spus că tinerii pe lângă multele lor distracții nocive mai au un cusur, acela de a lua în bășcălie lucrurile serioase. (http://www.ortodoxiatinerilor.ro/) A nu face cusur (înv.) = A face neapărat ceva, a nu neglija: Orânduindu-l de al doile să ducă pe Pașa până l-a trece în hotarul Hotinului, ca să nu facă vreun cusur la nimică. (GR. URECHE)