CUSCRU, cuscri, s. m. Tatăl (sau, la pl., părinții) unuia dintre soți, în raport cu părinții celuilalt soț. Acu, la înserat, a picat oaspete cuscru Haralambie de la Păstrăveni. SADOVEANU, N. F. 10. M-au văzut cuscrii cum dormeam?- D-apoi cum să nu te vază, mămucă? CREANGĂ, P. 11. Cuscrul și ginerele? Poftește-i sus! ALECSANDRI, T. I 41. Te faci cuscru și cumătru cu un tîrg întreg. NEGRUZZI, S. II 239.