Definiția cu ID-ul 443804:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cúscru (cúscri), s. m.1. Grad de rudenie spirituală între părinții soților. – 2. Impropriu, gradul de rudenie spirituală între fratele unui soț și fratele soției. – 3. În unele regiuni, martorul de cununie al miresei. – 4. Cumătru. – 5. Plantă (Pulmonaria officinalis). – Mr. cuscru, cuscur, megl., istr. cuscru. Lat. consǒcer (Pușcariu 464; REW 2166; DAR; Philippide, II, 638), cf. alb. krušk, vegl. consegro, sp. consuegro. Termen general răspîndit (ALR, I, 265). Der. cuscrie (var. cuscrenie), s. f. (gradul de rudenie între cuscri); cuscră, s. f. (mama unuia dintre soți în raport cu mama celuilalt); cuscret, s. n. (rude, neamuri); încuscri, vb. (a-și căsători copiii, a deveni cuscri); cuscrișor, s. m. (plantă, Pulmonaria officinalis). Din rom. provin bg. kuskr (Capidan, Raporturile, 232) și mag. kuszkura (Edelspacher 16).