Definiția cu ID-ul 443799:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
curuț (curuți), s. m. – Rebel, insurgent, răsculat. Mag. kuruc, din germ. Kreuz(fahrer) „cruciat” (DAR; Gáldi, Dict., 123), nume dat țăranilor care au participat la rebeliunea din 1514, din Ungaria.