Definiția cu ID-ul 443799:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curúț (curúți), s. m. – Rebel, insurgent, răsculat. Mag. kuruc, din germ. Kreuz(fahrer) „cruciat” (DAR; Gáldi, Dict., 123), nume dat țăranilor care au participat la rebeliunea din 1514, din Ungaria.