CURTE, curți, s. f. I. 1. Spațiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ține de această clădire, gospodărie etc. ; ogradă. ◊ Loc. adj. De curte = care trăiește pe lîngă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuința dintr-un sat al moșierului ; conac ; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință. 3. Palatul de reședință al unui suveran ; (înv.) reședința întărită a domnitorului și a boierilor, unde se refugia și populația în timpul războaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu funcții înalte la palatul unui suveran ; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinări, în trecut) Numele unei instanțe (superioare) judecătorești și administrative. ♦ Totalitatea membrilor unei astfel de instanțe. III. Omagiu măgulitor adresat unei femei, spre a-i cîștiga favoarea, simpatia, dragostea. – Lat. *curtis (= cohors, -tis).