CURTE
A face (cuiva) curte = a) A căuta să câștige favoarea, simpatia, dragostea unei femei; a curta pe cineva:Era Tănase Scatiu, care făcea curte Tincuței prin talentul calului său, al cărui „umblet” era o adevărată minune. (DUILIU ZAMFIRESCU) Mi-a făcut curte, berbantu, tot drumul și, zău, între noi să rămâie... dacă nu mi-ar fi fost de ighemonicon, mai că... mai că... (VASILE ALECSANDRI)
b) (pgn.) A linguși (pe cineva), a-și arăta admirația față de o femeie, pentru a-i câștiga simpatia:
Pe vremea aceea nu era lucru lesne de a fi galant și nu fiecine îndrăznea a face curte. (ION GHICA)