4 definiții pentru cursură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cursu sf [At: BIBLIA (1688), 81/2 / Pl: ~ri / E: ml cursura] (Îrg) 1 Curgere a apei. 2 Secreții ale unor organe ale corpului (uman) Si: curgere, curs1, cursoare, secreție. 3 (Ban) Diaree. 4 Bucată de pâine Vz curs, codru, coltuc. 5 (Fig) Durată.

cursúră f., pl. ĭ (d. curs). Vechĭ. Azĭ. Maram. Scurgere, scursoare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cursúră s.f. (înv.) 1. curgerea apei, curs, curent, cursoare. 2. scurgere, hemoragie. 3. diaree, urdinare, cufureală. 4. coltuc de pâine. 5. durata timpului, trecerea acestuia, cursul vremii.

cursúră, cursuri, s.f. – (reg.; înv.) Curs de apă, vale; scurgere: „Toți munțî curg cu cursurile în Răpedea” (Papahagi, 1925: 369; Borșa). Scriban (1939) menționează că termenul e specific Maram.; (a.d. 1517). – Din curs „albie” (< lat. cursus) + suf. -ură (Scriban); lat. cursura „alergare, cursă” (MDA).

Intrare: cursură
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursu
  • cursura
plural
genitiv-dativ singular
  • cursuri
  • cursurii
plural
vocativ singular
plural