Definiția cu ID-ul 1347234:
Regionalisme / arhaisme
curpătór, curpătoare, s.n. (reg.) Platou din lemn, cu mâner, pe care se pune mămăliga: „Cum era întoarsă pe curpător, el o și taie iute cu ața și jumătate i-o dă la câine” (Bilțiu, 1999: 312). – Var. a lui cârpător (Scriban, MDA).