CURPEN ❍ CURPĂN sm. 🌿 1 Mlădiță lungă de viță sălbatică sau de altă plantă agățătoare care-și caută sprijin încolăcindu-se de alte plante sau de ori-ce întîlnește în cale: îl băga într’o groapă plină cu jeratec cu curpeni de viță sălbatecă (I.-GH.); un curpăn numai era cît butucul roții și mai și de gros (FLOR.) ¶ 2 Vrej de dovleac sau de castravete ¶ 3 Plantă agățătoare numită și „curpen-alb”, „curpen-de-pădure”, „viță-albă” sau „luminoasă”, cu flori albe, mirositoare, dispuse în panicule: crește prin păduri, prin tufișuri și pe lîngă garduri (Clematis vitalba) (🖼 1710) ¶ 4 CURPEN-DE-MUNTE, plantă agățătoare, numită și „curpeniță”, cu flori solitare, mari, violacee sau albe, plecate în jos; crește pe stînci (Clematis alpina) [alb.].