4 definiții pentru curnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
curnic sn [At: H II, 239 / V: cornic / Pl: ~ice / E: bg курникъ] (Dob; Mun; bgm) (Reg) Coteț pentru găini.
curníc n., pl. e (bg. kurnik, d. vsl. kurŭ, cocoș. V. curcă). Munt. est. Dum. Cotineață (maĭ ales bordeŭ de ținut găinile). V. curuĭelnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cornic sn vz curnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
curnic (curnice), s. n. – Coteț de găini. – Var. (Banat) curelnic, (Olt.) curuiac. Bg. kurnik (DAR), din sl. kurŭ „cocoș”, cf. curcă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: curnic
curnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)