Definiția cu ID-ul 915503:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURMARE s. f. Acțiunea de a curma; încetare, contenire, sfîrșit. ◊ Loc. adv. Fără curmare = neîncetat, neîntrerupt. Făcu chipul lui Greuceanu... din fier, apoi porunci... să țină chipul acesta fără curmare în foc. ISPIRESCU, L. 220.