4 definiții pentru curelnic

curelnic sn [At: CADE / V: ~răi~ / Pl: ~ice / E: cf bg кypникъ] 1 (Ban) Plasă pentru fluturi, peștișori etc. 2 (Ban) Coteț de găini făcut din nuiele.

curélnic, curélnice, s.n. (reg.) 1. plasă mică legată de capătul unei nuiele, cu care copiii prind fluturi. 2. coteț de găini.

curuĭélnic (Meh.) și curélnic (Ban.) n., pl. e (bg. kurelnik). Curuĭac.

Intrare: curelnic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curelnic
  • curelnicul
  • curelnicu‑
plural
  • curelnice
  • curelnicele
genitiv-dativ singular
  • curelnic
  • curelnicului
plural
  • curelnice
  • curelnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)