3 definiții pentru curelnic

curélnic, curélnice, s.n. (reg.) 1. plasă mică legată de capătul unei nuiele, cu care copiii prind fluturi. 2. coteț de găini.

curuĭélnic (Meh.) și curélnic (Ban.) n., pl. e (bg. kurelnik). Curuĭac.

Intrare: curelnic
curelnic
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curelnic curelnicul
plural curelnice curelnicele
genitiv-dativ singular curelnic curelnicului
plural curelnice curelnicelor
vocativ singular
plural