4 definiții pentru curelnic

curelnic sn [At: CADE / V: ~răi~ / Pl: ~ice / E: cf bg кypникъ] 1 (Ban) Plasă pentru fluturi, peștișori etc. 2 (Ban) Coteț de găini făcut din nuiele.

curélnic, curélnice, s.n. (reg.) 1. plasă mică legată de capătul unei nuiele, cu care copiii prind fluturi. 2. coteț de găini.

curuĭélnic (Meh.) și curélnic (Ban.) n., pl. e (bg. kurelnik). Curuĭac.

Intrare: curelnic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curelnic curelnicul
plural curelnice curelnicele
genitiv-dativ singular curelnic curelnicului
plural curelnice curelnicelor
vocativ singular
plural