curcut sn [At: DDRF / Pl: ? / E: ns cf tc kurkut, ngr χουρϰοὺτν] (Îvr) 1-2 Supă (sau terci de mălai) cu bucățele mici de pâine.

curcút, curcúte, s.n. (reg.) supă sau terci de făină de porumb cu bucățele de pâine.

curcut n. un fel de terciu: cine are piper mult, pune și în curcut. [Turc. KURCUT].

curcút n., pl. urĭ (turc. bg. kurkut, ngr. -úti)- Munt. Sec. 18-19. Supă cu bucățele de pîne prăjită: cine s’a fript cu curcut, suflă și’n ĭaurt (Prov.). V. ĭahnie, papară.