curcut sn [At: DDRF / Pl: ? / E: ns cf tc kurkut, ngr χουρϰοὺτν] (Îvr) 1-2 Supă (sau terci de mălai) cu bucățele mici de pâine.

curcut n. un fel de terciu: cine are piper mult, pune și în curcut. [Turc. KURCUT].

curcút n., pl. urĭ (turc. bg. kurkut, ngr. -úti)- Munt. Sec. 18-19. Supă cu bucățele de pîne prăjită: cine s’a fript cu curcut, suflă și’n ĭaurt (Prov.). V. ĭahnie, papară.

curcut, curcute, s.n. (reg.) supă sau terci de făină de porumb cu bucățele de pâine.