CURAT², -Ă, curați, -te, adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ♦ Expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer) Lipsit de impurități; proaspăt. ♦ (Despre o încăpere, o casă) Bine întreținut; îngrijit. ♦ (Despre vase) Din care se poate mînca sau bea. ♦ (Despre ființe) Care iubește curățenia. 2. Fig. Fără vină, ireproșabil (ca ținută, comportare). 3. Fig. Cinstit, sincer, leal. 4. (Despre cer, văzduh) Fără nori; senin, clar. ♦ (Despre apă, lacrimi, pietre prețioase etc.) Transparent, limpede. 5. Pur, neamestecat. Grîu curat. 6. (Despre voce, glas etc.) Sonor, clar, cristalin. 7. Fig. Lămurit, deslușit, clar, deschis. ♦ Expr. (Fam.) Vorbă curată = vorbă spusă fără înconjur, în mod categoric. 8. Veritabil, autentic, adevărat. 9. (În superstiții) Asupra căruia nu apasă un blestem sau o vrajă; care nu este sub influența diavolului. ♦ Expr. Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc. – V. cura².