curama sf [At: IORGA, S. D. IV, 65 / Pl: nct / E: ngr χουραμᾶς] (Înv) 1 Colectă. 2 Adunare a datoriilor cuiva în vederea împărțirii averii datornicului între creditori, în părți proporționale cu datoria (când averea nu acoperă toate datoriile). 3 Mâncare ciobănească preparată din carne de oaie fiartă, amestecată (după răcire) cu ceapă, piper, ardei, sare, zarzavat.