CUPTOR, cuptoare, s. n. 1. Construcție de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, în care se coace pîinea, plăcinta etc. ♦ Cantitate de pîine, de plăcintă etc. care se poate coace o dată. ♦ Platformă zidită în prelungirea vetrei și pe care se doarme, la țară. ♦ Expr. A sta (sau a zăcea) pe cuptor sau a se muta de pe vatră pe cuptor = a trîndăvi. A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura. ♦ Despărțitură la mașinile de gătit, în care se coc prăjituri, pîine sau se rumenesc mîncărurile. 2. (În industrie) Construcție specială de încălzire a unui material, pentru a-l supune la transformări fizice, chimice sau fizico-chimice. ♦ Cuptor de cărămizi = construcție de cărămizi clădite în așa fel încît să poată fi încălzite pînă la incandescența de un foc central înnăbușit. Cuptor de var = varniță. 3. Fig. Căldură mare; arșită. ♦ (Pop., în expr.) Luna lui cuptor = luna iulie. – Lat. coctorium.