CUPTOR, Mold. Bucov. CUPTIOR (pl. -oare) sn. 1 Boltă de zidărie, care se încălzește bine cu lemne spre a se coace într’însa pîinea la brutărie (🖼 1691) sau în casă (🖼 1692) ¶ 2 Încăpere, despărțitura dintr’o mașină de bucătărie unde se coc cozonaci, prăjituri, etc. ¶ 3 ~ de cărămizi, construcțiune specială cu foc central și înnăbușit unde se ard cărămizile ¶ 4 ~ de var, construcțiune de zid în care se încălzește piatra de var spre a o preface în var (🖼 1693) ¶ 5 Construcțiune la o fabrică care se încălzește la o temperatură înaltă, spre a putea topi metale; numită și ~ înalt (🖼 1694) ¶ 6 Trans. Sobă de zid ¶ 7 Cantitatea de pîine ce se coace dintr’o-dată într’un cuptor: pînă mîine dimineață să-mi mănînci nouă cuptoare de pîine, îi porunci împăratul (ISP.) ¶ 8 📆 Ⓟ Cuptor sau luna lui Cuptor, luna Iulie: începuse acum căldurile lui Cuptor (GN.) [lat. coctorium].