CUPRINDERE, cuprinderi, s. f. (Rar) Acțiunea de a cuprinde și rezultatul ei. 1. Încadrare, atragere într-o muncă, într-un domeniu de activitate. Partidul cere tuturor organizațiilor sale să lupte pentru larga cuprindere a membrilor de partid în diferite forme de învățămînt. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2702. 2. (Învechit) Conținut, cuprins (al unei opere). Am început a-i spune în scurt cuprinderea broșurii. NEGRUZZI, S. I 233. ♦ (Rar) Interior. În cuprinderea zidurilor înnegrite, prin găurile ferestrelor se vedea clocotul flăcărilor, cu răsuciri mînioase de scîntei. REBREANU, R. II 209. – Variantă (învechit) coprindere (BĂLCESCU, O. II 12) s. f.