cupire sf [At: I. CR. VIII, 187 / Pl: ~ri / E: cupi] 1 Coasere cu împunsături rare și neegale Si: cupit¹ (1). 2 (Reg; ccr) Petec rău pus la cămașă. 3 (Olt; pex) Strângere. 4 Cocoloșire a pâinii Si: cupit¹ (3). 5 (Olt) Încolțire. 6 (Olt) Surprindere. 7 (Olt) Cuprindere. 8 (Olt) Încolțire a cuiva pentru a-l bate Si: cupit¹ (7). 9 (Reg) Aplecare a părții celei mai late a fierului plugului Si: cupit¹ (8).