CUNOAȘTERE, cunoașteri, s. f. Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare activă în conștiință a lumii reale, a esențialului și generalului din fenomene și a legăturilor obiective ale realității. ♦ Teoria cunoașterii = ramură a filozofiei care studiază posibilitatea nelimitată a omului de a cunoaște realitatea, izvoarele cunoștințelor omenești, formele în care se efectuează procesul de a cunoaște; gnoseologie. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme.