CUMĂTRĂ, cumetre, s. f. (Popular) 1. Nașa, în raport cu părinții copilului botezat. Bună vremea, cumătro. Da ce vînt te-a abătut pe-aici? CREANGĂ, P. 30. ◊ Fig. Venit-am să văd înc-o dat’ Senina și vesela horă, Cumătră cu sufletul vostru curat, Cu biata mea inimă, soră. GOGA, P. 45. 2. Titlu dat de țărani (mai ales de femei) unei femei de aceeași vîrstă, în semn de familiaritate sau prietenie. Dă, cumătră Ilincă, zicea mama Paraschiva, să vă fie cu noroc casa care-o faceți! BUJOR, S. 95. Ho, cumătră! că mai sînt și eu pe-aici! ALECSANDRI, T. I 93. ◊ (Glumeț) In vreme ce straja desfăcea lanțurile, el a văzut vulpea. Aha! a zis el, iacă ș-o cumătră vulpe. SADOVEANU, D. P. 167. ♦ (De obicei la pl.) Femeie (care face parte dintr-un grup de femei vecine sau prietene). Cîteva cumetre se strîngeau în fiecare sară și stăteau la pîndă. SADOVEANU, O. I 444.