5 definiții pentru cumpli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumpli [At: PSALT. 28/17 / E: ml compleo, *-ire cf cumplit] (Înv) 1-2 vtr A (se) omorî. 3 vt A-și potoli pofta de mâncare. 4 vr A pieri.

cúmplu, a -plí v. tr. (lat. cóm-pleo, -plére, pop. complire, a termina, adică „a pune capăt”; it. compire, vfr. complir, nfr. accomplir. V. compli- și complement, umplu). Vechĭ. Nimicesc, prăpădesc. V. refl. Mă prăpădesc. – Și co- la formele accentuate pe term.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMPLÍ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

cumpli vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cumplí (-lésc, -ít), vb.1. A omorî, a extermina. – 2. (Refl.) A muri, a deceda. Lat. complere, transformat în *complῑre (Pușcariu 445; Candrea-Dens., 445; REW 2101; DAR); cf. it. compiere, prov., cat. complir, fr. (ac)complir, sp. cumplir. Trecerea semantică de la „a sfîrși” la „a omorî” pare firească. Este cuvînt înv. (sec. XV) cu ambele sensuri. – Der. cumplit, adj. (înv., complet, întreg, desăvîrșit; teribil, excesiv; crud, atroce, îngrozitor); cumplit, s. n. (înv., totalitate, integritate; margine, limită); cumpliciune, s. f. (înv., cruzime); cumplitate, s. f. (înv., avariție); cumplitură, s. f. (înv., deces).

Intrare: cumpli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumpli
  • cumplire
  • cumplit
  • cumplitu‑
  • cumplind
  • cumplindu‑
singular plural
  • cumplește
  • cumpliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumplesc
(să)
  • cumplesc
  • cumpleam
  • cumplii
  • cumplisem
a II-a (tu)
  • cumplești
(să)
  • cumplești
  • cumpleai
  • cumpliși
  • cumpliseși
a III-a (el, ea)
  • cumplește
(să)
  • cumplească
  • cumplea
  • cumpli
  • cumplise
plural I (noi)
  • cumplim
(să)
  • cumplim
  • cumpleam
  • cumplirăm
  • cumpliserăm
  • cumplisem
a II-a (voi)
  • cumpliți
(să)
  • cumpliți
  • cumpleați
  • cumplirăți
  • cumpliserăți
  • cumpliseți
a III-a (ei, ele)
  • cumplesc
(să)
  • cumplească
  • cumpleau
  • cumpli
  • cumpliseră
verb (VT338.1)
Surse flexiune: DMLR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumpli
  • cumplire
  • cumplit
  • cumplitu‑
  • cumplind
  • cumplindu‑
singular plural
  • cumple
  • cumpliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumplu
(să)
  • cumplu
  • cumpleam
  • cumplii
  • cumplisem
a II-a (tu)
  • cumpli
(să)
  • cumpli
  • cumpleai
  • cumpliși
  • cumpliseși
a III-a (el, ea)
  • cumple
(să)
  • cumplă
  • cumple
  • cumplea
  • cumpli
  • cumplise
plural I (noi)
  • cumplim
(să)
  • cumplim
  • cumpleam
  • cumplirăm
  • cumpliserăm
  • cumplisem
a II-a (voi)
  • cumpliți
(să)
  • cumpliți
  • cumpleați
  • cumplirăți
  • cumpliserăți
  • cumpliseți
a III-a (ei, ele)
  • cumplu
  • cumple
(să)
  • cumplă
  • cumple
  • cumpleau
  • cumpli
  • cumpliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)