CUM¹ adv. I. (Interogativ) 1. În ce mod ? Cum ai făcut de ai venit ? (ISPIRESCU). ♦ Expr. Cum și în ce chip sau cum și ce fel = în ce fel. A nu avea (sau a nu ști) cum = a nu avea posibilitatea de a. . . ** (Repetat, în propoziții enunțiative) Într-un fel oarecare. În cele din urmă, cum, cum, băgă de seamă că o broască țestoasă se ține după vîrful muntelui lui (ISPIRESCU). ♦ De ce ? Cum nu m-ai înștiințat ? ♦ Expr. Cum de. . . = cum se face că. . ., cum e posibil ca. . . (Da) cum (să sau de) nu! = desigur! firește!; (ir.) vorbă să fie! da' de unde?! Apoi (sau, pop., păii) cum! = desigur! se înțelege! 2. (Exprimă o părere de rău, o contrarietate) Se poate? adevărat să fie? Cum? $Ai abandonat pe Sinziana? (ALECSANDRI). 3. Ce ? poftim ? 4. Cu cît ? cu ce preț ? Cum dai merele? II. (Exclamativ) Cit de (mare, bine, tare etc.)! Cum revarsă luna plină liniștită ei splendoare (EMINESCU). – Lat. quomo[do].