CULME, culmi, s. f. 1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal. ♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. Culmea culmilor ! sau asta-i culmea ! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit ! 3. (Pop.) Prăjină lungă în casele țărănești, de care se atîrnă haine, obiecte casnice etc. – Lat. culmen.