culion, culioane s. n. Acoperământ de cap purtat de preoți, călugări și călugărițe. Este rotund și fără boruri (mai înalt la călugări și mai scund la călugărițe), făcut din pâslă sau catifea neagră (roșu la protoierei și negru la preoții de rând), confundat pe alocuri cu potcapul, de care se deosebește atât prin formă, cât și prin înălțime; comănac. – Din gr. kukul(l)i.