Definiția cu ID-ul 443513:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cucură (-re), s. f. – Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul, făcută din lemn. Mag. kukora „strîmb” (DAR), cf. sb. kukora „cîrlig”. După Cancel 14, din rus. kókori.