O definiție pentru cuciu-cuciu

cúcĭu-cúcĭu și cúțu-cúțu, interj. de chemat cîniĭ [!] (ung. kutya, cîne, alb. kutš, cîne, cucĭu, sîrb. bg. kuče, cățel, pol. kuciu-kuciu, turc. kyčy-kyčy, cucĭu-cucĭu; it. cuccio, cățel. Bern. 1, 636; REW. 4789. V. coteĭ). V. țibă.

Intrare: cuciu-cuciu
cuciu-cuciu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.