2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

CUCĂI vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.

cocăi1 vi vz cucăi

cocăire1 sf vz cucăire

cucăi vi [At: ANON. CAR. / V: coc~, ~câi / Pzi: cucăi, (înv) ~esc / E: cf mg kukkadoz „moțăie”] (Reg) A moțăi.

cucăire sf [At: DA / V: coc~ / Pl: ~ri / E: cucăi] (Reg) Moțăire.

cucâi v vz cucăi

CUCĂI, cucăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.

cúcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.

Etimologice

cucăi (cucăiesc, cucăit), vb. – A dormita. – Var. cocăi, cucui. Pare formație expresivă. DAR o derivă din mag. kukkadoz, ipoteză incertă, iar Scriban din sb. kukati „a se plînge”, încă și mai puțin probabil. Terminația verbală -ăi este caracteristică creațiilor spontane. Este cuvînt curent în Banat și Olt. (ALR, I, 75). – Der. cucăitură, s. f. (somnolență).

Intrare: cucăire
cucăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucăire
  • cucăirea
plural
  • cucăiri
  • cucăirile
genitiv-dativ singular
  • cucăiri
  • cucăirii
plural
  • cucăiri
  • cucăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cucâire
cucâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucâire
  • cucâirea
plural
  • cucâiri
  • cucâirile
genitiv-dativ singular
  • cucâiri
  • cucâirii
plural
  • cucâiri
  • cucâirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cucăi, cucăiverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.