CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. ♦ (Adjectival) Metru cub sau decimetru, centimetru cub etc. = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui solid cubic, avînd latura de dimensiunea liniară respectivă. – Fr. cube (lat. lit. cubus).