2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cuțitoi2 vt [At: PAMFILE, I. C. 119 / Pzi: ~iesc / E: cuțitoaie] (Pop; reg) A ciopli, a trage la cuțitoaie.
cuțitoi1 [At: DOSOFTEI, V. S. 21 / Pl: ~oaie / E: cuțit + -oi] 1 sn Cuțit mare (arcuit la vârf) Si: cuțitoaie (6). 2 sn Cuțitoaie (1). 3 sm (Iht; csnp) Zvârlugă (Cobites taenie).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuțitoì v. a netezi cu cuțitoaia.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUȚITOÍ vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. și Transilv.) a sinălui. (~ doagele.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUȚITOI vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. și Transilv.) a sinălui. (~ doagele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cuțitói, cuțitoaie, s.n. – Unealtă dintr-o lamă ascuțită, cu două mânere, folosită la netezit, îndreptat sau răzuit lemnul (Bilțiu, 2010). – Din cuțit (< lat. *cotitus) + suf. -oi (MDA).[1]
- Corectat de la s.f. la s.n. — Octavian Mocanu
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv neutru (N66) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||