ctitor, ~ă smf [At: (a. 1610) GCR I, 44 / V: (înv) ti~, ~tur / Pl: ~ri, ~re / E: vsl ктиторъ] 1 Persoană care suportă sau contribuie, în parte, la cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea cu odoare a unei biserici sau mănăstiri Si: fundator. 2 (Trs; Mun; imp) Epitrop. 3 (Trs; îf titor) Tutore. 4 (Reg; îf titor) Ziua următoare celei onomastice. 5 (Pex) Fondator al unei asociații, instituții etc.