Definiția cu ID-ul 914341:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÎMPEI, crîmpeie, s. n. (De obicei cu determinări introduse prin prep. «de») Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărîmă. Aveai patrusprezece ani cînd, într-un crîmpei de gazetă,ai citit că la clubul muncitorilor au dat polițiștii năvală. PAS, Z. I 7. Zău, nu cunosc pe nimeni, cu voia dumitale, Un biet crîmpei de ață să-l dea fără parale! MACEDONSKI, O. II 58. Un crîmpei de luminare ardea în sfeșnicul ce era înfipt într-o măsuță de campanie. D. ZAMFIRESCU, R. 242. ♦ (Fiind vorba despre fraze, gînduri, cîntece etc.) Fragment, frîntură. În mintea ei, pe drum, i se încrucișau crîmpeie de fraze fără legătură. BART, E. 246. Crîmpeie de gînduri îi răsăreau în minte, luminau o clipă și se stingeau ca lumînărelele bătute de vînturi. SANDU-ALDEA, U. P. 19. Ce ochi frumoși avea Margareta în sara aceea! Această cugetare a rămas... în sufletul lui Radu ca un crîmpei de cîntec. VLAHUȚĂ, N. 63.