crâșcare sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 122 / V: cârcic~, cârș~, ~âsc~, criș~ / Pl: ~ri / E: crâșca] (Îrg) 1-2 Scrâșnire din dinți (de ciudă sau) de mânie Si: crâșcat (1-2), crâșcătură (1-2), crâșcâire (1-2), crâșcâit (1-2), încrișcare, încrișcat, scrășcare, scrâșcat. 3 Scârțâire. 4 (Pan) Crăpare de ger a lemnelor Si: crâșcat (4), crâșcătură, crâșcâire (4), crâșcâit (4), încrișcare, încrișcat, scrâșcare (4), scrâșcat (4). 5 Trosnire sub picioare a zăpezii înghețate Si: crâșcat (5), crâșcătură (5), crâșcâire, crâșcâit (5), încrișcare, încrișcat, scrâșcare, scrâșcat. 6 Tunet. 7 Fulger. 8 (Fig) Nemulțumire. 9 (Fig) Durere. 10 (Fig) Nenorocire.