croșetare s. f. (educ.) Punerea între croșete (paranteze drepte) a unor cuvinte sau porțiuni de text, sistem des folosit de cenzura sau autocenzura dinainte de dec. 1989 ◊ „[...] în textul ediției, ultimele trei cuvinte au fost eliminate și semnalate prin blestematele croșete. E păcat de această hilară croșetare a unui text din 1899.” R.lit. 18 X 84 p. 20 (din croșeta; DN, DEX, DN3 – alt sens)