CROSNĂ, crosne, s. f. Sarcină, mai ales desemne sau de vreascuri, pe care o poartă cineva în spinare. Adusei vro cîteva crosne de lemne. GORJAN, H. I 114. ♦ Maldăr de obiecte așezate regulat, în ordine. Lăsai oamenilor mei cuvînt. să facă iarăși crosnele de scînduri și să le așeze pe o altă plută. GALACTION, O. I 63. – Variante: croșnă (CREANGĂ, P. 151), crosnie (VISARION, B. 268) s. f.