cronofag, -ă adj., s. m. f. (fam.) Consumator de timp ◊ „Eseu, critică și teorie literară: premiul al II-lea – «Cronoclasm și Cronofagi» de G.C. din Iași [...]” R.lit. 10 I 85 p. 2 //din crono- + -fag; M. Avram în LL 4/83 cu înregistrări anterioare, Th. Hristea în R.lit. 17 V 84//