2 intrări

3 definiții

cromatizáre s. f., pl. cromatizări

cromatizá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cromatizeáză

CROMATIZÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta o tentă irizată. (< fr. chromatiser)

Intrare: cromatizare
cromatizare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cromatizare cromatizarea
plural cromatizări cromatizările
genitiv-dativ singular cromatizări cromatizării
plural cromatizări cromatizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cromatiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cromatiza cromatizare cromatizat cromatizând singular plural
cromatizea cromatizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cromatizez (să) cromatizez cromatizam cromatizai cromatizasem
a II-a (tu) cromatizezi (să) cromatizezi cromatizai cromatizași cromatizaseși
a III-a (el, ea) cromatizea (să) cromatizeze cromatiza cromatiză cromatizase
plural I (noi) cromatizăm (să) cromatizăm cromatizam cromatizarăm cromatizaserăm, cromatizasem*
a II-a (voi) cromatizați (să) cromatizați cromatizați cromatizarăți cromatizaserăți, cromatizaseți*
a III-a (ei, ele) cromatizea (să) cromatizeze cromatizau cromatiza cromatizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)