CROi, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A măsură materialul necesar pentru confecționarea unui obiect, a însemna dimensiunile sau forma bucățiilor care îl alcătuiesc, a tăia un material după forma și măsură indicată, pentru a confecționa un obiect. 2. Tranz. A plănue, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. Pe o muchie de deal. . . tranșeele erau croite (REBREANU). ♦ Fig. A potrivi o minciună ; a ticlui. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturînd obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (făcîndu-i dungi sau vînătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam., în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Slav (v. sl. krojiti).