CROI (-oesc) vb. tr. 1 A tăia cu foarfecile, după măsură, stofa, pînza, etc. pentru facerea unei haine: măsoară de multe ori și croește odată (PANN); (P): unul croește și altul cîrpește (ZNN.) ¶ 2 Ⓕ A făuri, a proiecta, a născoci: în toate verile croia la planuri cum să-și lucreze via (ISP.); F: ~ la minciuni ¶ 3 A forma, a alcătui, a înjgheba; a modela: are un cap prea lunguieț ... prea nu știu cum croit (VLAH.); își va ~ mers ... și gesturi pe talia ... celebrității în care a intrat (VLAH.) ¶ 4 A-și ~ un drum, a-și face, a-și deschide o cale (înlăturînd piedicile): Dunărea-și croește matca drept, pare c’ar fi canalizată (VLAH.); F: ori-ce scriitor care-și croește singur o cale nouă, necălcată de nimeni (VLAH.) ¶ 5 A apuca pe un drum, a urma o cale: dup’aceea o croia oblu la uliță (RET.) ¶ 6 A o ~ la fugă, a o lua la fugă ¶ 7 Ⓕ F A bate, a lovi (cu ceva care lasă o dungă pe corp): surugiii croindu-le cu bicele la dungi bășicate pe spinare (I.-GH.) [vsl. kroiti].