2 intrări

2 definiții


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

crizat, crizați s. m. (deț.) deținut cu accese de furie sau cu crize de nebunie.

criza, crizez v. r. 1. (deț.) a face accese de furie, a avea crize de nebunie. 2. (glum.) a reacționa impulsiv, a avea o manifestare necontrolată; a critica fără motiv.

Intrare: crizat
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crizat
  • crizatul
  • crizatu‑
plural
  • crizați
  • crizații
genitiv-dativ singular
  • crizat
  • crizatului
plural
  • crizați
  • crizaților
vocativ singular
plural
Intrare: criza
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • criza
  • crizare
  • crizat
  • crizatu‑
  • crizând
  • crizându‑
singular plural
  • crizea
  • crizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crizez
(să)
  • crizez
  • crizam
  • crizai
  • crizasem
a II-a (tu)
  • crizezi
(să)
  • crizezi
  • crizai
  • crizași
  • crizaseși
a III-a (el, ea)
  • crizea
(să)
  • crizeze
  • criza
  • criză
  • crizase
plural I (noi)
  • crizăm
(să)
  • crizăm
  • crizam
  • crizarăm
  • crizaserăm
  • crizasem
a II-a (voi)
  • crizați
(să)
  • crizați
  • crizați
  • crizarăți
  • crizaserăți
  • crizaseți
a III-a (ei, ele)
  • crizea
(să)
  • crizeze
  • crizau
  • criza
  • crizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)