cribda, -bdós, V. crivd-.

cribdă sf [At: CONV. LIT. LIV, 166 / Pl: ~de / E: srb krivda] (Sbm; Olt; ljcp) Înșelătorie.

❍ CRIBDĂ sf. Olten. Nedreptate [srb. krivda].

crívda (cu) loc. adv. (bg. vsl. krivda, nedreptate, d. krivŭ, strîmb). Sud. Cu nedreptate, făcînd haram (la joc). – Și cribda (CL. 1921, 166). V. price 1, haram, șoalda, fofîrlica.

cribdă (-de), s. f. – Înșelătorie, cursă, escrocherie. – Var. crivdă, cridă. Sb., bg. krivda „nedreptate” (Candrea). În Olt. și Munt. Var. cridă, numai în expresia a face cu crida „a înșela”.

cribdă s.f. (reg.) înșelătorie, șoaldă (în jocurile copiilor).