crișan¹, ~ă [At: GORJAN, H. I, 77/6 / Pl: ~i, ~e / E: criș¹ + -an] (Reg) 1 a Criș¹ (1). 2 a (Rar) Criș¹ (5). 3 sm Holtei tomnatic.

crișan², ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: Criș + -an] 1-2 smf, a (Locuitor) din regiunea Crișurilor.

crișan³ sm [At: BĂCESCU, P. 184 / Pl: ~șeni / E: Criș + -an] Pește alb din Crișul-Negru și pâraiele bihorene, nedefinit mai îndeaproape.

CRIȘAN sm. 1 🌍 Locuitor din Țara Crișului, din Crișana ¶ 2 Ⓟ Norocos, fericit [👉 CRIȘ; probabil prin aluzie la apele aurifere ale rîului Criș].

Crișan (Gheorghe) m. originar din Cărpeniș, unul din capii revoluliunii ardelene din 1784, executat în vârstă de 52 de ani.

crișan a. norocos, invidiat de toată lumea: hăi Crișanu, el! ISP. [Lit. locuitor din țara Crișului].

CRIȘAN, com. în jud. Tulcea, pe brațul Sulina; 1.402 loc. (1991). Cherhana.

CRIȘAN (Gheorghe C. sau Marcu Giurgiu) (1733-1785, n. Vaca azi sat Crișan, com. Ribița, jud. Hunedoara), iobag român. Unul dintre cei trei conducători ai răscoalei țărănești din Transilvania din 1784-1785. A comandat acțiunile țăranilor răsculați din Zarand, apoi la Cîmpeni, Abrud, Cricău; din tabăra sa a pornit, în numele lui Horea, ultimatul țăranilor (11 nov.) ce au luptat apoi împotriva trupelor imperiale în Zarand, la Brad, la Hălmagiu. După reprimarea răscoalei a fost prins (30 ian. 1785) și închis la Alba Iulia; s-a sinucis, sugrumîndu-se cu curelele de la opinci (13 febr.).

Criș, -an, -anul v. Crisogon 2, 3.

crișan, -ă, crișani, -e, adj. (reg.) norocos, bogat, invidiat de toți.