2 intrări

4 definiții

credințare sf [At: CABA, SĂL. 87 / Pl: ări / E: credința] (Îrg) 1 Adeverire. 2 Întărire a spuselor cuiva Si: credințat1 (2), credințire (2), credințit1 (2). 3 Încredințare. 4 Dare în grijă Si: credințat1 (4), credințire (4), credințit1 (4). 5 Creditare. 6 Creștinare. 7 Logodire.

credința [At: DOSOFTEI, V. S. 23/b / Pzi: ez / E: credință] (Îrg) 1 vt A adeveri. 2 vt A întări spusele cuiva Si: a credinți (2). 3 vt A încredința. 4 vt A da în grijă. 5 vt A credita. 6-7 vtr A (se) creștina. 8-9 vtr A (se) logodi.

credințá, credințéz, vb. I (reg., înv.) a adeveri, a întări, a încredința. 2. a da ceva în grija cuiva, a încredința. 3. a credita. 4. a (în)creștina. 5. a (se) logodi, a (se) încredința.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

credințá, credințez, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) logodi, a (se) încredința. – Din credință „logodnă” (MDA).

Intrare: credința
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) credința credințare credințat credințând singular plural
credințea credințați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) credințez (să) credințez credințam credințai credințasem
a II-a (tu) credințezi (să) credințezi credințai credințași credințaseși
a III-a (el, ea) credințea (să) credințeze credința credință credințase
plural I (noi) credințăm (să) credințăm credințam credințarăm credințaserăm, credințasem*
a II-a (voi) credințați (să) credințați credințați credințarăți credințaserăți, credințaseți*
a III-a (ei, ele) credințea (să) credințeze credințau credința credințaseră
Intrare: credințare
credințare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular credințare credințarea
plural credințări credințările
genitiv-dativ singular credințări credințării
plural credințări credințărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)